Tocmai am închis cartea și stau câteva secunde în liniște. Simt că am ieșit dintr-o sală plină de ecouri – ecouri de tastaturi, de circuite, de minți care gândeau mai repede decât restul lumii. Inovatorii de Walter Isaacson nu e genul de carte pe care o citești doar pentru informație. E o carte care îți reactivează curiozitatea, îți aprinde din nou acea scânteie de întrebare: cine sunt, de fapt, oamenii care au schimbat lumea în care trăim?
Știam că Walter Isaacson scrie bine – citisem biografia lui Steve Jobs și mi-a plăcut enorm. Dar de data asta a făcut ceva diferit. În loc să construiască portretul unui singur geniu, a tras cortina pentru a arăta culisele unei revoluții. Nu una politică, nu una artistică, ci revoluția digitală – acel șir lung, complex, contradictoriu, de salturi și accidente care au dus la calculator, internet și tot ce înseamnă lumea noastră conectată.

Nu există geniu singuratic
E una dintre ideile principale care mi-a rămas în minte. Oricât ne-ar plăcea să ne gândim la „un geniu” care a inventat totul într-un garaj, realitatea e mult mai complicată. Isaacson face o muncă fantastică în a demonta mitul eroului solitar. Ce avem în loc? Echipă. Întotdeauna o echipă.
Ada Lovelace, Alan Turing, Bill Gates, Steve Wozniak, Tim Berners-Lee, Steve Jobs… toți sunt acolo. Însă nu ca niște sfinți pe pereți. Sunt oameni, cu idei strălucite, dar și cu încăpățânări, greșeli și ego-uri mari. Fără ceilalți din jurul lor – ingineri, matematicieni, programatori, visători – inovațiile lor ar fi rămas doar idei pe hârtie.
E reconfortant, cumva, să știi că progresul vine din colaborare, nu doar din strălucire individuală. M-a făcut să mă gândesc mai bine și la propriile mele proiecte, fie ele creative, fie profesionale. Cu cine lucrez? Cu cine schimb idei? Am tendința să trag de unul singur? Poate că nu e cel mai bun drum…
Povești care se leagă ca firele unei plăci de bază
Un alt lucru care mi-a plăcut enorm e felul în care Isaacson leagă între ele toate capitolele. Nu e o simplă înșiruire de biografii. Nu e istorie seacă. E o poveste coerentă, spusă în ritm bun, cu suspans chiar. Când povestește despre începuturile internetului, te ține cu sufletul la gură de parcă ai citi un thriller tehnologic. Când ajungi la crearea calculatorului personal, simți emoția acelui moment în care o idee prinde viață și devine produs.
Pe alocuri, am simțit nevoia să las cartea jos și să caut mai mult. Să văd interviuri, fotografii, să ascult ce spun oamenii despre acea perioadă. Cartea asta nu îți dă toate răspunsurile, dar îți oferă contextul, fundalul, pânza pe care poți picta mai departe singur.
Și totuși, câteva minusuri?
Dacă e să fiu complet sincer, sunt și momente în care am simțit că mă pierd în detalii. Pentru cineva care nu are un interes mai profund în istoria calculatoarelor, anumite pasaje pot părea prea tehnice sau prea dense. În special cele despre perioada de dinainte de anii ’60.
De asemenea, mi-ar fi plăcut o privire mai amplă asupra contribuțiilor din afara spațiului american. Cartea e clar scrisă dintr-o perspectivă occidentală – Silicon Valley este centrul universului, iar restul apare doar în treacăt.
Dar poate nici nu și-a propus să fie o hartă completă. Ci mai degrabă un fir roșu care leagă marile inovații ale lumii digitale.
Ce rămâne după ultima pagină?
Mi-au rămas chipuri. Îmi vine în minte Ada Lovelace, scriind primul program pentru o mașină care nu exista. Alan Turing, luptându-se cu enigme și demoni interiori. O echipă de visători construind în garaje computere pe care lumea nu le cerea – dar care aveau să devină esențiale. Mi-a rămas și un gând simplu, dar puternic: tehnologia nu e doar despre mașini. E despre oameni care și-au pus mintea laolaltă.
Inovatorii de Walter Isaacson nu e o carte doar despre trecut. E o oglindă în care vezi prezentul și poate, dacă te uiți mai atent, și un colț de viitor.
Dacă ai fost vreodată curios să știi cum am ajuns aici, cu telefoane în buzunar și inteligență artificială care scrie texte, cartea asta îți va spune povestea. Cu tot cu eroii ei imperfecți.
Lasă un răspuns