O Viața imposibilă a lui Matt Haig este o explorare tandră a întorsăturilor neașteptate ale vieții, combinând atât misterul, cât și realismul magic. Ca fan îndelungat al lucrărilor lui Haig, am abordat această carte cu așteptări mari, mai ales având în vedere palmaresul său cu Biblioteca de la miezul nopții. Încă o dată, Haig abordează teme existențiale profunde, dar de data aceasta prin ochii lui Grace Winters, o văduvă de 72 de ani a cărei viață se schimbă dramatic atunci când moștenește o casă pe o insulă mediteraneeană.
Călătoria lui Grace începe cu un mister fascinant: de ce i-ar lăsa un prieten de mult pierdut o casă dărăpănată în Ibiza? Această premisă m-a captivat de la început, Haig surprinzând tensiunea dintre plictiseala suburbană a lui Grace și plonjarea bruscă în necunoscut. Romanul debutează cu un umor ingenios, în special prin reflecțiile lui Grace despre soțul și viața ei decedate, injectând lejeritate în ceea ce altfel ar putea fi o poveste grea.
Ceea ce mi s-a părut cel mai captivant a fost alegerea lui Haig de a o face pe Grace protagonistă – o femeie în vârstă care pășește într-o aventură plină de mister. Acest lucru rupe tiparul convențional și adaugă profunzime narațiunii. Grace nu este eroina literară tipică; ea este spirituală, ascuțită și pe deplin conștientă de absurditatea situației sale. Conștiința ei de sine este încântătoare, iar decizia lui Haig de a folosi timpul prezent la persoana întâi face ca cititorul să se simtă intim conectat la gândurile și experiențele ei.
Totuși, pe la jumătatea cărții, Haig introduce un element supranatural care m-a luat prin surprindere. Povestea trece de la un mister de bază la un tărâm care pare aproape magic. Grace începe să experimenteze ceea ce poate fi descris doar ca abilități noi, iar aici am simțit că romanul își pierde puțin din aderența emoțională. Deși scriitura lui Haig este puternică, trecerea la fantastic m-a făcut mai greu să rămân investit în călătoria personală a lui Grace. Misterul care a fost atât de atrăgător la început începe să treacă în plan secund față de descrierile lungi ale acestor evenimente magice, care, deși intrigante, nu au avut aceeași rezonanță ca primele părți ale romanului.
Acestea fiind spuse, scrisul lui Haig încă strălucește în momentele de introspecție liniștită. Călătoria lui Grace pe insulă nu este doar despre descoperirea secretelor, ci și despre auto descoperire. Este ceva profund emoționant la un personaj care se află în ultimele etape ale vieții, redescoperindu-și autoritatea și sensul existenței. Haig gestionează cu măiestrie această transformare, chiar dacă, ocazional, intriga se simte împotmolită de elementele sale fantastice.
Temele conexiunii, singurătății și speranței sunt mereu prezente, așa cum ne așteptăm de la Haig. Ideea centrală că viața, în toată dezordinea ei, rămâne plină de potențial – chiar și atunci când ne așteptăm mai puțin la asta – face din această carte o lectură care provoacă la reflecție. Viața imposibilă ne încurajează să îmbrățișăm imprevizibilitatea vieții și ne reamintește că nu este niciodată prea târziu să o luăm de la capăt.
Personal, prima jumătate a cărții mi s-a părut mult mai puternică decât a doua. Dezvoltarea lentă a misterului și vocea narativă captivantă și spirituală a lui Grace m-au ținut să întorc paginile. Cu toate acestea, odată ce a fost introdus elementul supranatural, am simțit că ritmul a încetinit, iar greutatea emoțională a călătoriei lui Grace a devenit oarecum diluată. Totuși, pentru admiratorii operelor anterioare ale lui Haig, există numeroase aspecte de apreciat. – în special amestecul caracteristic de umor și inimă care îi face scrisul atât de accesibil și de sincer.
O Viața imposibilă a lui Matt Haig poate că nu atinge înălțimile emoționale ale Bibliotecii de la miezul nopții, dar este totuși o explorare emoționantă a ceea ce înseamnă să fii om, să faci față schimbării și să găsești speranță în cele mai neașteptate locuri. Dacă vă plac poveștile care îmbină realismul cotidian cu un strop de magie, veți găsi că aceasta este o completare demnă de luat în seamă la catalogul lui Haig. Este o carte care ne cere să suspendăm necredința, să ne aplecăm asupra misterelor vieții și, cel mai important, să continuăm să credem în imposibil.
Lasă un răspuns