Sunt câteva cărți după care nu poți pur și simplu să te ridici și să te culci. Am închis Haosul din urma ta la 4 dimineața și am rămas cu ochii în tavan, în liniștea aia apăsătoare pe care doar un thriller psihologic bun ți-o lasă în piept. Nu tristețe, nu frică, ci altceva. Senzația că cineva tocmai ți-a arătat, foarte calm, cât de fragile sunt lucrurile pe care le crezi sigure.
Am luat-o de pe raft dintr-un impuls, după ce văzusem serialul Netflix și rămăsesem cu întrebări. Ce n-am anticipat a fost că romanul lui Carlos Montero e cu totul altceva decât ecranizarea, mai dens, mai tulburător, mai greu de scuturat.
Despre ce e vorba
Raquel e o tânără profesoară de literatură care acceptă un post de suplinitoare la un liceu din Novariz, un orășel din Galicia. Coincidența sau nu e că exact de acolo provine soțul ei.
În prima zi de lucru află că Elvira, profesoara pe care o înlocuiește, murise în circumstanțe tulburătoare. Iar la finalul orelor, în geantă, găsește un bilet anonim. Un bilet care nu e o glumă de elev, ci o amenințare directă.
De aici, ce începe ca povestea unei profesoare hărțuite se transformă, capitol după capitol, într-un thriller pervers despre secretele unui orășel mic, unde toată lumea știe totul despre toată lumea și, totuși, nimeni nu spune nimic. Elevii nu sunt nici naivi, nici inofensivi. Colegii de cancelarie au propriile lor tăceri. Și, cel mai rău, unele indicii duc înapoi spre propriul ei soț.
Ce am simțit citind-o
Carlos Montero e scenarist. A creat seriale ca Física o Química și a scris pentru Élite și se simte în fiecare pagină. Scriitura lui are ritmul unui episod care se termină exact acolo unde nu vrei. Cincizeci și unu de capitole scurte, narate în mare parte din perspectiva lui Raquel, care te trag înainte fără să-ți dai seama.
Am avut piele de găină de câteva ori. Nu din cauza vreunei scene explicite, ci din cauza atmosferei, claustrofobia aia a unui sat unde te simți privit permanent. Și am avut, recunosc, un nod în gât în ultima parte, când toate piesele încep să se așeze și înțelegi că nimic din ce credeai nu era chiar așa.
Ce m-a impresionat cel mai tare a fost cât de bine surprinde teme reale, deloc confortabile: hărțuirea școlară, hărțuirea la locul de muncă, expunerea brutală pe rețelele sociale. Nu sunt decor. Sunt motorul poveștii.
Romanul a câștigat Premiul Primavera de Novela în 2016 și are, pe Goodreads, o notă de 3,77 din peste 5.700 de evaluări, iar ediția în română stă chiar mai bine, cu 4,04. Serialul Netflix, în opt episoade, e regizat și scris tot de Montero, dar cartea rămâne, pentru mine, varianta superioară.
Am găsit-o la editura Univers, 464 de pagini, broșată, adesea în promo la sub 40 de lei. Și, sincer: nu recomand să o cauți în format PDF piratat, ci să te bucuri de filele tipărite. E genul de carte pe care vrei s-o ții în mână la 3 dimineața, cu colțurile îndoite.
Cumpără cartea Haosul din urma ta cu reducere
Verdict: cui i se potrivește?
Dacă îți plac thrillerele psihologice în care tensiunea vine din oameni, nu din urmăriri cu mașina; dacă ai devorat serialul și vrei să înțelegi ce s-a pierdut la adaptare, dacă ești genul care se atașează de o eroare umană mai mult decât de un criminal spectaculos, atunci Haosul din urma ta e exact cartea ta.
N-aș recomanda-o cuiva care caută o lectură ușoară de vacanță. E o carte care apasă. Și un avertisment corect: romanul tratează direct sinuciderea și hărțuirea, așa că, dacă subiectele astea te ating personal, alege-ți momentul cu grijă.
Părerile mele, per total? Una dintre cele mai bine construite tensiuni pe care le-am citit în ultimii ani. Nu perfectă. Raquel ia câteva decizii care m-au făcut să vorbesc singur, dar imposibil de lăsat din mână.
Lasă un răspuns